11 gardieni-torţionari condamnaţi

Judecata din Szczecin, a condamnat în 20 iunie, 2013, cu pedepse de până la doi ani de puşcărie cu suspendare şi amenzi 11 gardieni-torţionari, angajaţi ai serviciului de penitenciare al RPP (Republica Populară Polonă) după 31 de ani de la producerea unui incident de tortură – bătaia unor deţinuţi politici în puşcăria din Wierzchow Pomorski. Incidentul cu pricina a avut loc în data de 13 februarie 1982, când mai mulţi activişti ai mişcării "Solidaritatea" au fost dezonoraţi şi bătuţi cu pumnii, cu picioarele şi cu bâtele de către paznicii puşcăriei. Cei 11 gardieni au fost găsiţi vinovaţi şi condamnaţi cu pedepse de până la doi ani de puşcărie cu suspendare dar şi cu amenzi. Nu au fost pedepsiţi toţi torţionarii, căci între timp unii dintre ei (5 la număr) au dat ortul popii. „Pedepsele cu suspendare au o valoare simbolică, căci toţi cei condamnaţi sunt în prezent trecuţi de 70 de ani. Vor fi în schimb amendaţi, deşi cu cote mai mici decât cele cerute de mine", a declarat după proces procuratoarea din partea IPN – Institul de Memorie Naţională – Iwona Chamionek. E foarte important că judecata a decis că incidentul a fost un caz de crimă împotriva umanităţii. Ceea ce înseamnă că astfel de fapte nu sunt supuse statutului de limitare în dreptul penal polon. Până când e doar a treia condamnare de acest gen, dar, probabil, nu şi ultima.

În primele zile ale legii marţiale (introdusă în RPP în data de 13 Decembrie 1981) în puşcăria respectivă au fost aduşi circa 100 de prizonieri politici, membrii grupului „Solidarnosc”. Aceştia au fost închişi în celule obişnuite. Incidentul de tortură a fost, se pare, pricinuit de faptul că unii deţinuţii au descoperit în celulele lor un dispozitiv de ascultare, pe care l-au dezasamblat şi l-au ascuns într-un borcan cu UNTURĂ. Arestaţii care au descoperit dispozitivul au fost transferaţi în carcere. Deţinuţii ceilalţi, în semn de protest, în data de 13 februarie 1982, au început să facă mult zgomot, lovind cu farfuriile de metal în gratii, intonând cântece patriotice şi religioase. Drept răspuns şeful închisorii a dat ordin, ca toţi deţinuţii nemulţumiţi să fie scoşi din celule şi trecuţi prin aşa numitul „coridor al sănătăţii”, format din gardieni. Trecând prin acest spalier din gardieni, deţinuţii erau snopiţi în bătăi.

În aceeaşi zi, mai spre sprea seară, a fost făcut un apel. Mulţi deţinuţii nu au fost în stare să iasă la apel din cauza traumelor suferite. Gardienii intrau în celulele de unde nu ieşiseră toţi deţinuţii aplicându-le din nou pedepse corporale dure.

-după Wyborcza, vineri, 21 iunie, 2013-

Cindy Sherman

At a costume party, we know what to expect. People are free to take on a new persona; people are not who they seem. Hiding behind a mask is all in good fun.
Not so with Cindy Sherman’s huge costume party of a solo show at the Museum of Modern Art (on view through June 17, 2012). We know Sherman herself is behind the mask; she is the subject of all 170 photographs and appears as a different person in each one.
Sherman’s costumes often mimic nature: freckles, scars, tattoos, hair, wrinkles, pregnancy. We don’t usually expect those sorts of attributes to be fake.
Sherman makes us wonder: When we encounter a stranger, is what we see what we get? Can we tell from outward appearances that a person is trustworthy or kind? We have to figure that out on our own, as Sherman’s work reminds us. We have to look more deeply and rely upon gut instinct.
The image above, “Untitled #140,” is part of the Nasher Museum’s permanent collection and was recently on view. The pig disguise makes sense in the context of the thorough MoMA exhibition, which features the artist as clown, Renaissance explorer, pregnant woman, grandmother, bombshell, school marm and many more.
More from MoMA’s website: “To create her photographs, she assumes multiple roles of photographer, model, makeup artist, hairdresser, stylist and wardrobe mistress. With an arsenal of wigs, costumes, makeup, prosthetics and props, Sherman has deftly altered her physique and surroundings to create a myriad of intriguing tableaus and characters, from screen siren to clown to aging socialite. Bringing together more than 170 photographs, this retrospective survey traces the artist’s career from the mid 1970s to the present.”
IMAGE: Cindy Sherman, “Untitled #140,” 1985. Color coupler print, 71 15/16 x 48 1/16 inches (182.7 x 122.1 cm). Edition 6 of 6. Collection of the Nasher Museum of Art at Duke University, Durham, North Carolina, USA. Museum Purchase. 1992.9.1. © Cindy Sherman.

http://nasher.duke.edu/2012/03/cindy-sherman-whos-behind-the-mask/